murmurator

murmurator
murmurator, oris, m., murmurer, Jude 16.*

English-Latin new dictionary. 2014.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • murmurător — MURMURĂTÓR, OÁRE, murmurători, oare, adj. Care murmură; şopotitor, susurător, murmuitor. – Murmura + suf. ător. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MURMURĂTÓR adj. 1. v. susurător. 2. v. foşnitor. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • murmurator — …   Useful english dictionary

  • murmuitor — MURMUITÓR, OÁRE, murmuitori, oare, adj. (înv.) Murmurător. [pr.: mu i ] – Murmui + suf. tor. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  MURMUITÓR adj. v. murmurător, susurător, şopotitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonim …   Dicționar Român

  • foşnitor — FOŞNITÓR, OÁRE, foşnitori, oare, adj. Care foşneşte. – Foşni + suf. tor. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FOŞNITÓR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, şopotitor. (Frunze foşnitoroare.) 2. fâşâitor. (Ziar foşnitor.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • murmura — MURMURÁ, múrmur, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit, monoton, şoptit. ♦ intranz. A protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni. 2. intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot uşor …   Dicționar Român

  • murmurând — MURMURÂND, Ă, murmurânzi, de, adj. (Rar) Murmurător, şopotitor. – v. murmura. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  murmurând adj. m., pl. murmurânzi; f. sg. murmurândă, pl. murmu …   Dicționar Român

  • susurător — SUSURĂTÓR adj. 1. murmurător, şopotitor, (înv.) murmuitor. (Ape susurător oare.) 2. v. foşnitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • şop — s. v. şopron, umbrar. Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: Sinonime  şop2, şopuri, s.n. (reg.) 1. şopron. 2. podul şurii unde se păstrează fânul. 3. umbrar. Trimis de claudia, 09.10.2008. Sursa: DAR  şop1, şopi, s.m. (reg …   Dicționar Român

  • mormoratore — /mormora tore/ s.m. [dal lat. tardo murmurator oris ] (f. trice ), non com. [chi per abitudine sparla del prossimo] ▶◀ (non com.) bisbiglione, calunniatore, diffamatore, (fam.) linguaccia, malalingua, maldicente, pettegolo, sparlatore.… …   Enciclopedia Italiana

  • murmurador — |ô| adj. s. m. 1. Que ou aquele que murmura. 2. Que ou quem costuma fazer críticas ou dizer mal. = MÁ LÍNGUA   ‣ Etimologia: latim murmurator, oris …   Dicionário da Língua Portuguesa

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”